Cat timp ati lucrat la Fire Exit, albumul vostru de debut?
Albumul s-a construit in timp, de cand cantam in formula asta (octombrie 2006) pana in februarie 2008, cand am trantit usa studioului de inregistrari. Sunt 11 piese care s-au nascut dintr-o voce si o chitara si au suferit modificari in concerte si in studio, unde am stat de fapt doar trei luni, lucrand insa cu intermitente.
Ati mai facut vreun demo inainte?
Nu am facut niciun demo. Ne-am judecat sound-ul dupa inregistrari live si filmari la sala de repetitie.
Cum puteti sa va tineti de muzica daca lucrati? Unde repetati?
Dupa ce am studiat ceva muzica si arte plastice, eu am ales Universitatea de Arte. Drept urmare, specializarea mea este grafica. Pe langa expozitii, ilustratii, design de produs, layouturi si concepte, am pastrat obsesia pentru muzica. In ceea ce priveste sala de repetitii, viata ne este mai usoara pentru ca LaStrada Music ne pune la dispozitie un spatiu foarte bun. Mai demult, am suferit din cauza conditiilor improprii. Acum suntem cei mai fericiti, ne cumparam echipamente din ce in ce mai performante.
Ati debutat acum aproape doi ani. De ce v-a luat atata timp sa lansati un prim album?
Eu cred ca lucrurile s-au intamplat foarte, foarte repede. In octombrie ne intalneam la sala toti trei, iar pe 19 decembrie aveam primul concert. In viziunea mea, discul a venit cam repede. Cei trei Pixels s-au trezit pe un val si trebuia sa invete surf, insa pentru lumea in care traim, intr-adevar, albumul a venit cand toata lumea ne intreba: “Dar il mai lansati odata?”. Se produce foarte mult astazi, albume programate, prefabricate, si ai acces din ce in ce mai usor la instrumente. Este o lipsa de respect pentru retete in acest domeniu, de aceea muzica se naste si se consuma foarte rapid. Din pacate, industria muzicala a devenit un fast-food.
Ati urcat vara trecuta pe aceeasi scena cu UNKLE, Sofa Surfers si Cold Cut, la Delta Music Fest. Cu ce trupe ati mai vrea sa cantati?
Am urcat pe scena cu nume mari datorita One Event, care ne-au apreciat de la bun inceput. O trupa are nevoie de ajutor sustinut pentru a iesi din underground, dar de multe ori muzica vorbeste de la sine. Noi ne-am dori foarte multe lucruri in ceea ce priveste live-urile, insa ne preocupa mai degraba ce se intampla cu noi in acest moment. Mi-ar placea sa fiu pe aceeasi scena cu Yonderboi, Battles, Arcade Fire…
In ce gen de muzica va incadrati?
In niciun gen. Cand am inceput acest proiect nu ne-am propus altceva decat sa devina public. Multi ne-au spus ca suntem brit-pop, altii electro, altii rock si as putea continua cu un pomelnic de cuvinte care pe mine ma fac sa zambesc: post punk, dark ambiental, psihedelic…
De Elena Stancu
Foto: Dan Vezentan
Articol publicat in nr. 3 al revistei Marie Claire.
Recent comments