Pe barba mea!

Sunt din ce în ce mai mulţi. Sunt peste tot. Şi au bărbi din ce în ce mai mari. Iar curiozitatea de a afla ce îi motivează pe domnii de lângă noi să nu se mai radă a venit natural. Şi nu i-am întrebat doar atât: acum ştim şi părerile mamelor sau ale iubitelordespre barba lor – şi nu coincid deloc!

Tatăl meu a purtat întotdeauna barbă, aşa că nu mă sperie fenomenul. Dar tot mi se pare nefiresc să văd tineri care aleg de bună voie să îşi ascundă faţa sub un strat însemnat de păr. Nu, nu vorbim de barba „de două săptămâni“ şi nici de cea „de o lună“ (termeni pe care i-am învăţat la şedinţa foto), ci despre bărbi „de un an şi jumătate“, dacă nu chiar „trei ani“. Da, e vorba de perioada care a trecut de când nu s-au mai ras! Oamenii de ştiinţă spun că bărbaţii bărboşi par mai responsabili, mai masculini, pot fi taţi şi parteneri de încredere. Dar oare ce zic ei, cum li s-a schimbat viaţa de când sunt bărboşi şi ce i-ar face să renunţe la barbă? Am aflat toate răspunsurile într-o seară ploioasă de vară, când i-am invitat pe Alex, Dan şi Alexandru la o discuţie despre lookul lor.

 

Alex Moise, 27 de ani, co-fondator Sarto Made to Measure

„Barba  mea  are  un  substrat  sentimental“

În perioadele mai grele din viaţă, Alex şi-a lăsat mereu barbă. Nu atât de lungă, dar avea barbă. „Mă simţeam mai în siguranţă cu mine când îmi lăsam barba mai mare. Apoi, când depăşeam perioadele acelea, care durau cam trei luni, iar barba începea să aibă o formă ciudată, fiindcă nu ştiam să am grijă de ea, renunţam şi îmi păstram o barbă scurtă de două, trei săptămâni.“ Aşa a început povestea. Cu un an în urmă, când a trecut printr-o perioadă foarte grea, şi-a lăsat barba să crească în voie. Aşa cum spune chiar el, „barba are un substrat sentimental“. Mulţi nu ştiu asta şi o consideră un fashion statement, „probabil pentru că sunt definit de stilul vestimentar, şi atunci am fost apreciat şi din punctul ăsta de vedere“. De când a crescut, îngrijirii bărbii i s-au adăugat nişte etape la duşul de dimineaţă: „Trebuie spălată mai des decât părul, mai exact în fiecare zi; folosesc şampon cu mentă şi balsam. După aceea, o pieptăn şi o aranjez cu mâna, frumos. Nu îi acord foarte mult timp“.

Doar o pornire interioară l-ar convinge pe Alex să renunţe la barbă, deşi nu toţi apropiaţii sunt de acord cu acest look. „Prietena mea e de acord cu barba, îi place, dar mama parcă are ceva împotriva ei – de fapt, împotriva lungimii, nu împotriva bărbii. Tot îmi spune că ar vrea să o dau jos sau să o scurtez.“ Chiar dacă îl interesează părerea celor apropiaţi, nu ţine cont de ea, „pentru că e, până la urmă, barba mea! Cel mai important este cum mă simt eu cu mine şi atât. Orice tip de presiune mi-e indiferentă“. Unii spun că barba te face să pari mai bărbat, dar nu acesta este scopul lui. „Până la urmă e o chestie ancestrală, un bărbat cu barbă pare cumva mai bărbat, mai masculin, mai rău, mai rough; eu nu îmi doresc asta, eu îmi doresc să par puţin mai blând cu barbă, decât mai războinic.“ Pentru Alex, trendul nu este important: „Nu mă influenţează deloc. Voi renunţa la barbă doar când o să simt asta“. Dar dacă i-ar rade cineva barba într-o noapte? „Între bărbaţi mai există şicane de genul acesta, chiar dacă suntem prieteni, şi au mai fost diverse glumiţe. Am primit ameninţări de la amici, dar au rămas la faza de ameninţări. M-aş supăra foarte tare, căci e alegerea mea.“

 

Dan Costache, 31 de ani, co-fondator Urban Ties

„Atrag  mai  multe priviri  pe  stradă“

Anul trecut, prin primăvară, după ce a văzut mai multe poze cu bărbaţi cu barbă lungă, Dan s-a hotărât să încerce o schimbare de look. „Ştiam că am o barbă mai groasă şi am zis să încerc, mi s-a părut o schimbare interesantă“. I-a plăcut ce a început să vadă în oglindă şi a hotărât să o lase să crească şi mai mult. „Am primit feedback pozitiv din jur, de la prieteni, cunoştinţe, mai puţin rude. Familia e mai conservatoare, mi-a zis să încerc să o mai tund.“ Barba lui Dan nu are nimic de-a face cu comoditatea: o barbă de o săptămână, aia e comoditate. O barbă atât de mare ca a lui trebuie aranjată – şampon, balsam, ceară, tunsoare periodică. Un adevărat ritual de îngrijire. „Cu barba am probleme în fiecare dimineață – după somn, stă în toate direcţiile, capătă personalitate. Trebuie să o îngrijesc: să o spăl, să o pieptăn bine, să o dau cu balsam.“

Dar merită efortul, spune Dan, pentru că îl face să fie mereu în centrul atenţiei (chiar dacă nu îşi doreşte întotdeauna asta). „Am observat că atrag mai multe priviri pe stradă. Sunt ceva ieşit din comun, lumea nu e obişnuită să vadă persoane cu barba atât de mare şi, fără să vreau, atrag atenţia. Sunt momente când te simţi flatat, momente când te poţi simţi stingher, când sunt toţi ochii asupra ta şi te judecă, probabil. Dar atâta vreme cât mi-o asum şi o păstrez în continuare este clar că n-am nicio problemă cu părerea oamenilor din jur.“

Aici voiam să ajung şi eu, aşa că îl întreb ce zic cele mai importante femei din viaţa lui. „Prietenei mele clar i-a plăcut şi a fost printre primele persoane care m-au încurajat să fac pasul acesta şi să îmi las barba mai mare. Mama nu a fost foarte încântată, chiar deloc şi îmi tot spune periodic: «Măi, mamă, mai tunde-ţi din barba aia». Am încercat să îi explic un pic de ce mi-am lăsat-o şi ce reprezintă pentru mine, dar ea în continuare rămâne la părerea că nu-mi stă bine. Sunt persoane cărora nu le place şi persoane cărora le place foarte mult, am primit ambele feedbackuri.“

Dar în acest moment n-ar renunţa la ea pentru nimic în lume. „S-ar putea să fie o fază a vieţii când n-o să mă mai regăsesc într-o barbă atât de mare, dar deocamdată mă reprezintă. Probabil că, la un moment dat, o să decid să fac o schimbare de look în altă direcţie.“ Dacă i-ar rade cineva barba, într-o noapte? „Am avut coşmarul acesta de vreo trei ori în ultimul an, nu mai aveam barbă – şi e momentul acela dintre vis şi realitate când te trezeşti înspăimântat. Dar apoi mă linişteam – am barbă, ce bine, a fost doar un coşmar. Ar fi un sentiment foarte ciudat dacă n-ar fi decizia mea de a mă tunde. Mi-ar lua câteva luni să revin la propriul eu, cel cu barbă, şi ar fi o perioadă de tranziţie neplăcută.“

 

Alexandru Bogdan, 22 de ani, decorator de vitrine

„Prin  barbă  m-am  regăsit, mi-am  clarificat  niște  valori“

Este cel mai tânăr dintre bărboşii noştri, dar are şi cel mai filosofic mod de a vedea lumea, inclusiv când vine vorba de propria barbă. „Totul începe în necunoştinţă de cauză, e doar o simţire şi te trezeşti dimineaţa şi zici: de astăzi nu mă mai rad. Nu-ţi dai seama de ce faci treaba asta, pentru cine, pur şi simplu o simţi. După, începe să se contureze toată povestea în jurul ei; până atunci ai doar o simţire interioară care trebuie pusă în aplicare. Aşa am păţit eu şi cred că pe lângă faptul că a venit din interior, a fost şi o plăcere fizică. Era o schimbare de înfăţişare pe care mi-o doream.“ A înţeles, la trei ani distanţă de la acel moment, că a fost o regăsire. „Prin barbă m-am regăsit, mi-am clarificat nişte valori, am învăţat să trăiesc altfel. Un om fără barbă arată ca un copil, când îşi lasă barbă se maturizează. Maturizarea asta nu a venit doar din punct de vedere estetic, a venit şi intelectual, şi moral, şi sentimental. Mi-am dat seama că mi-am lăsat barbă din dorinţa de a arăta lumii că bărbatul trebuie să fie bărbat şi femeia trebuie să fie femeie. Mă uit la cei din ziua de azi şi văd din ce în ce mai mulţi bărbaţi care vor să fie femei şi femei care vor să preia locul bărbatului. Şi nu e OK.“

Spune că ar renunţa la barbă doar dacă i-ar fi pusă în pericol sănătatea. „Am trecut prin prea multe – critici, susţinere, arătat cu degetul – toate astea nu m-au făcut să o dau jos, aşa că nu aş renunţa la ea.“ Povesteşte, amuzat, că a plecat de acasă, din Slatina, fără barbă. „M-am întors după un an cu barba deja mare. Mama, când m-a văzut, a zis: «Alex, ce-ai făcut? Te-am trimis la facultate, sper că nu te-ai făcut preot»“. Şi a început: «Hai, măi mămică, că uite ce frumos erai tu fără barbă, parcă nu mai eşti copilul care erai odată, hai să o mai tunzi, să o mai aranjezi». Tata: «Mă, dacă ţie îţi place, poart-o tu cum vrei». Prietenii, fiind din acelaşi mediu: «Ce tare eşti, eşti cool». Fetele? E deja un trend, din păcate, să se îndrăgostească de bărbaţii cu barbă.“ Îl întreb şi de reacţia prietenei lui. „Ea apreciază foarte mult barba, dar nu s-a îndrăgostit de mine datorită ei. La un moment dat mi-am uitat buletinul la ea acasă şi m-a sunat disperată. «Am găsit un buletin la mine în casă, dar nu ştiu al cui e!» Păi citeşte numele, să vezi al cui e. «Nu pot să cred, acela erai tu fără barbă? Să n-o dai jos niciodată!»“ Nici nu intenţionează să facă aşa ceva, deşi acum e nevoie de un adevărat ritual de îngrijire. „Dacă după jumătate de an era suficient să dau cu mâna prin barbă şi să ies din casă, după doi ani de zile am nevoie de un pieptăn special, o ceară specială, intervine un tuns care necesită timp şi trebuie făcut constant. La început, când era mai scurtă, o tundeam eu. După, nu am mai putut, e mult mai complicat decât să îţi tunzi părul.“ Cu toate astea, nu ar suferi prea tare dacă cineva ar face o glumă proastă şi i-ar rade barba. „Şi dacă mi-ar rade-o, ce? Pe moment cred că m-aş supăra, dar n-ar fi o tragedie. Nu îmi taie o mână, îmi taie barba, creşte la loc.“

 

Ce spun fetele?

Există adevărate comunităţi de fane ale bărbaţilor cu barbă. Una dintre acestea, pe care am găsit-o pe Facebook, are un nume sugestiv: „Societatea secretă a iubitoarelor de Bărboşi“ şi are peste 24 000 de aprecieri. Ce părere au femeile despre acest trend?

Bianca, 31 de ani: „Bărbaţii cu barba mare par, în general, mai în vârstă decât sunt şi destul de sobri. Aş prefera oricând ca un bărbat să aibă un aspect mai «proaspăt» şi mai tineresc.“

Andra, 29 de ani: „Pe lângă faptul că sunt foarte atrăgători şi din cale afară de sexy, bărbaţii cu barbă au un secret al lor, ce te intrigă şi te face să-ţi doreşti să-l cunoşti – vorbesc despre cei cu barba scurtă. Bărbaţii cu barba lungă au o conotaţie dumnezeiască, dar în sensul rău (parcă n-ai vrea să ajungi în pat cu Iisus, nu?).“

Natalia, 33 de ani: „Îmi par misterioşi, apostolici. Îi văd ca fiind opusul superficialilor. Oricum, depinde foarte mult şi de restul ambalajului. N-aş putea să-mi fac o părere luând în considerare un singur factor – barba lungă! Până la urmă, nu barba te face filosof.“

 

De Mădălina Zaharia.

Fotografii: Alex Gâlmeanu.

Styling: Mara Şurghie.