Confesiune: M-am îndrăgostit de prietena mea cea mai bună

În urmă cu 15 ani, Andra a cunoscut-o pe Maria, care a devenit cea mai bună prietenă a ei. Împreună au trecut prin multe, și bune, și rele, știu absolut totul una despre cealaltă. Legătura dintre ele este atât de puternică încât prietenii glumesc mereu pe seama lor și spun că se poartă de parcă ar fi căsătorite. Adevărul este însă undeva la mijloc. Recent, Andra și-a dat seama că este îndrăgostită de Maria.

Am cunoscut-o pe Maria când aveam 15 ani, la o petrecere organizată de liceu. Ieșisem afară să fumez o țigară și i-am cerut un foc. Așa am început să vorbim despre chestii neimportante – școală, colegi, profesori, părinți. Și, de atunci, nu ne-am mai oprit. Azi, la aproape 30 de ani, suntem în continuare cele mai bune prietene și, cumva, ne mândrim cu reușita asta ca și când am atins vârful Everest. În vreme ce, în jurul nostru, nici măcar prieteniile nu mai sunt ce-au fost și oamenii par să-și dea papucii unii altora din te miri ce, noi am construit o relație de prietenie bazată pe onestitate și candoare pe care, adesea, ne-am fi dorit să o regăsim și alături de iubiții noștri.

Asta până când mi-a venit în minte, pentru prima dată, întrebarea cea grea: dacă sunt îndrăgostită, de fapt, de Maria?

În vara acestui an am plecat în vacanță cu iubitul meu. Suntem împreună de trei ani și, ca orice cuplu, am avut bucuriile și problemele noastre. Nu știu să spun dacă el e alesul, însă ne simțim bine împreună și, deocamdată, asta contează pentru mine. Eram în sudul Italiei când am început să ne certăm dintr-o prostie, însă situația a fost atât de tensionată că am început să plâng, el a plecat nervos și vreo două zile am fost ca șoarecele și pisica.

Totuși, altceva mi-a atras atenția: faptul că după ce-am izbucnit în lacrimi, m-am gândit imediat la Maria, că ea m-ar fi înțeles, că ea m-ar fi luat în brațe, că ea nu ar fi continuat să îmi arate cât de mult greșesc doar ca să se umfle în pene, că iubirea este despre a-i fi bine celuilalt, nu despre a-l pune la pământ. Așa că imediat ce iubitul meu și-a văzut de ale lui, am pus mâna pe telefon și-am sunat-o pe Maria să-i povestesc tot ce se întâmplase. A reacționat minunat, ca de fiecare dată, și a reușit să mă liniștească.

Mi-a spus: „Bucură-te de vacanță, vorbim când te întorci acasă“. Dintr-odată, tot ce îmi doream era ca zilele să zboare, să mă urc mai repede în avion și să fiu lângă ea. Când am ajuns în țară, prima persoană căreia i-am scris un mesaj a fost ea. Nici nu aterizase bine avionul, că mi-am deschis telefonul mobil și i-am cerut să ne vedem chiar în seara aceea, să-i povestesc cum a fost în Italia. Am ajuns acasă, am lăsat bagajele, am făcut un duș și-am ieșit pe ușă. Din sufragerie, iubitul meu m-a întrebat unde plec. „Să mă văd cu Maria“, am spus, ca o școlăriță fericită că se întâlnește cu colegul de clasă pe care-l admiră în secret.

Maria m-a întâmpinat toată un zâmbet. I-am întins micile cadouri aduse din Italia – un săpun cu ulei de măsline, un magnet și clasicele paste – și, după ce ne-am așezat la masă, am început să îi povestesc pe nerăsuflate peripețiile din vacanță. Ca întotdeauna, a știut ce să îmi spună și, până la finalul întâlnirii noastre, aveam, pentru a nu știu câta oară, senzația că sunt lângă cel mai înțelept om din lume. În preajma ei este imposibil să nu te simți așa. Maria este o tipă echilibrată, detașată, care cântărește fiecare situație cu un discernământ ce mie mi se pare supraomenesc. Deși nu mai aveam ce să ne spunem în acea seară, m-am surprins că nu vreau să mă despart de ea, așa că am întrebat-o dacă pot să rămân la ea peste noapte. În cei 15 ani de prietenie, făcusem asta de sute de ori. N-a avut nimic împotrivă, iubitul ei era în delegație și, chiar dacă n-ar fi fost, aș fi putut să rămân oricum.

În apartamentul ei am desfăcut o sticlă de vin roșu, am dat drumul la muzică și-am început să ne prostim. Am dansat și-am râs și ne-am simțit minunat și mi se părea că Maria este cea mai frumoasă și mai strălucitoare femeie din lume. Atunci am simțit că aș fi vrut să o sărut și gândul ăsta m-a speriat, însă era atât de puternic că, până la urmă, am și făcut-o. A fost un sărut furat, genul acela care se naște dintr-o prosteală, pentru ea sunt sigură că n-a însemnat mare lucru, prietenii fac asta tot timpul dintr-o familiaritate care arată drăgălășenie, dar care n-are nicio încărcătură erotică.

Când a venit momentul să dormim, eram la Maria în pat și, în timp ce ea îmi povestea despre serviciu și planuri de viitor, eu o urmăream cum se dezbracă de hainele de stradă. Pe măsură ce fiecare obiect de îmbrăcăminte cădea de pe ea, simțeam că-mi crește tensiunea și că inima îmi bate tot mai tare. Încă o dată m-a speriat ceea ce simțeam, dar am dat vina pe alcool, pe starea euforică, pe oboseală. S-a băgat lângă mine în pat, mi-a urat „noapte bună“, m-a sărutat pe frunte și-am adormit îmbrățișate. Atunci mi-a trecut pentru prima dată prin minte că mai bine de-atât nu îmi va mai fi niciodată. Mi se părea că acolo, atunci, totul este așa cum trebuie să fie, perfect.

În zilele care au urmat, lucrurile au intrat în normal. Eu mă duceam la serviciu, apoi acasă, la iubitul meu cu care relația decurgea normal și aveam parte de ocazionalele ieșiri cu prietenii. O vreme am evitat-o pe Maria sub diferite pretexte, pentru că seara aceea însemnase atât de mult pentru mine încât nu știam cum să gestionez întreaga situație. În fiecare seară adormeam cu gândul la ea și aveam tot felul de fantezii. M-am uitat mereu cu admirație la femei, dar niciodată nu mi-a trecut prin minte că aș putea-o dori pe vreuna sau că mi-aș putea-o imagina drept jumătatea mea mai bună, omul lângă care aș vrea, de fapt, să fiu.

Mă sperie ideea că aș putea să fiu bisexuală pentru că nu știu ce ar trebui să fac, cum ar trebui să mă simt, ce ar trebui să schimb. Mi se pare că, dintr-odată, viața mea apare într-o nouă perspectivă și toate întrebările astea la care nu am răspunsuri mă bagă și mai mult în ceață. Dar dacă, totuși, nu simt nimic serios pentru Maria și sunt doar sentimente exagerate de-o situație în care am fost neglijată de iubitul meu, așa că m-am agățat de atenția și grija Mariei?

Aș vrea să vorbesc cu un psiholog despre ce mi se întâmplă, să încerc să lămuresc povestea. Mi-a trecut prin cap să-i spun Mariei ce simt pentru ea, dar n-aș vrea să dau cu piciorul unei prietenii autentice dintr-o prostie. În același timp, dacă nici cel mai bun prieten n-ar înțelege o situație ca asta, atunci cine s-o facă? Iubitului meu nici nu mi-a trecut prin minte să-i spun ceva despre toate astea. Culmea este că, în ciuda dificultăților noastre de comunicare, îmi place și el, ne simțim bine împreună și, mai mult, mă atrage din punct de vedere sexual. Nu îmi dau seama cum se va încheia această poveste, dar, în ciuda tuturor temerilor, trebuie să caut răspunsurile de care am nevoie ca să îmi dau seama ce se întâmplă cu mine. Am mai auzit de persoane care sunt îndrăgostite de mai mulți oameni în același timp, dar n-am crezut niciodată că aș putea fi eu aceea și, în niciun caz, nu mi-am imaginat că tocmai mie mi s-ar putea aprinde vreodată călcâiele după un bărbat și-o femeie, în același timp.

A consemnat: Andreea Vasile

Articolul a apărut în revista Marie Claire, noiembrie 2014

Foto: Guliver/Thinkstock

 

Trimite-ne povestea ta pe adresa de ­e-mail marieclaire[at]burdamedia[punct]ro. Cea mai interesantă confesiune va fi publicată în aceste pagini.