Justitiarele in sari

Pe strada se vorbeste doar despre ea. Tot ce spune e la superlativ. Ca are autoritatea unei regine, forta a zece barbati, ca infrunta functionarii corupti, ca aduce pe drumul drept sotii flusturatici, ca lupta impotriva mariajelor intre minori, ca hartuieste violatorii nepedepsiti si chiar ca poseda o privire stranie care te patrunde pana in adancul sufletului...

Asa este Sampat Pal Devi, o paria analfabeta in varsta de 47 de ani, care a infiintat, in urma cu doi ani, grupul Gulabi, „organizatia roz“. O armata de noua sute de femei care lupta impotriva nedreptatii, a inegalitatii si a coruptiei ce afecteaza viata de fiecare zi a celor din casta paria. Sampat traieste in Banda, o regiune proscrisa din Uttar Pradesh, cel mai populat stat al Indiei (180 de milioane de locuitori).

Situata in nordul tarii, Banda este fieful celor respinsi de societate, al celor uitati de miracolul indian, al celor de neatins, numiti daliti. Drumurile sunt aici niste poteci prafuite, distruse de musoanele repetate, iar casele – niste colibe construite din balegar de vaca amestecat cu paie. Dalitii nu beneficiaza nici de apa potabila, nici de electricitate, sunt doar o masa de indivizi exclusi din societate, de oameni fara chip.

Aici, locuitorii subzista cu 0,75 euro pe zi, incovoindu-si sira spinarii peste campuri sau peste gramezile de pietris. In septembrie anul trecut, pentru prima oara in istorie, dalitii au crezut ca le va fi mai bine, atunci cand Behan Kumari Mayawati, o ex-paria, i-a convins sa o aleaga la presedintia statului Uttar Pradesh. Dalitii au votat-o in numar de milioane, insa Mayawati, astazi prim-ministru al statului, i-a uitat pe daliti si aspira la postul de premier al intregii Indii. In tot acest timp, nu a fost refacut nici un drum, nici o fantana nu a fost sapata.

De aici ascensiunea fulminanta a lui Sampat Pal Devi, o adevarata Ioana d’Arc a acestor „suboameni“ atat de dispretuiti. Trebuie sa mergi sapte ore inainte de a ajunge in micul locas in care, de doi ani, Sampat Pal Devi aduna marturiile femeilor oprimate. In afara celor trei scaune pe care le scoate in strada in timpul vizitelor, camera e goala. O scandura pe post de etajera, pe care stau insirate cateva flacoane cu medicamente si bandaje pentru femeile batute sau bolnave. Sampat s-a decis sa fondeze o organizatie pentru femei in timp ce asista, pentru a nu stiu cata oara, la plansetele uneia dintre surorile sale, tarata de par prin curtea casei de sotul ei alcoolic. Dupa ce si-a convins vecinele sa o ajute, ea insasi si-a tarat cumnatul pana in piata satului si l-a mustruluit in public, un lucru nemaiintalnit intr-un stat misogin in care femeile nu au drepturi. „Aici, nici o femeie nu valoreaza mai mult decat o pruna“, remarca Sampat, plina de elocventa. „Trebuie sa ne marim randurile si sa dam din coate pentru a ne castiga dreptul la existenta.“


Adauga un comentariu

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.