Sunt exploatati in mine si fortati sa cerseasca pentru falsi predicatori ai Coranului. Au intre 8 si 15 ani si sunt noii sclavi ai Africii de Vest.
Nu i-a mai vazut de opt ani. Rusinat, Younoussa isi examineaza cu coada ochiului parintii si cei 25 de frati si surori ingramaditi in fata colibei din paie din Poussouguin, satul sau natal, situat la nord-est de Burkina Faso.
Incredintat la sapte ani unui predicator al Coranului stabilit in Mali, Younoussa, care intre timp a uitat limba materna, nu vorbeste in prezent decat limba bambara. „De-un an nu mai primisem nicio veste despre el“, spune tatal sau. Dupa ani intregi de exploatare si rele tratamente, baiatul a reusit sa fuga.
Dupa mai multe luni de hoinareala prin capitala Bamako, a fost cules de pe strazi de cei de la ONG-ul Caritas, care au reusit sa-l aduca inapoi acasa.
In caldura sufocanta dintr-o madrasa situata intr-un cartier pauper din Korogho, in jur de o suta de fete si baieti cu varste intre 4 si 17 ani talmacesc Coranul sub stricta supraveghere a maestrului lor.
In varsta de 24 de ani, dintre care noua i-a destinat „formarii coranice“, barbatul recunoaste fara sa se rusineze ca discipolii sai, 140 la numar, veniti din tarile limitrofe si din zonele rurale ale Coastei de Fildes, ii fac rost, in medie, de 150 de franci CFA pe zi. „Ceea ce inseamna 630 000 de franci CFA (960 de euro) pe luna“, calculeaza un membru al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), „in timp ce, pe plan local, salariul mediu pe economie nu trece de 30 000 de franci CFA“.
De Manon Quérouil.
Traducere: Adriana Moscu
Fotografii de Véronique de Viguerie
Este un semn bun faptul ca
Este un semn bun faptul ca acest subiect inca mai este tratat in media. Pentru ca din nefericire, nu este unul nou. Exploatarea copiilor in tarile sarace infloreste de la an la an de multa vreme. Copii sunt tinuti in conditii de neimaginat pentru lumea civilizata, multi dintre ei murind la scurt timp. Dar "materie prima", ca doar asta reprezinta pentru exploatatori, se gaseste mereu. O familie saraca, cu prea multi copii, fara acces la educatie, este usor convinsa sa isi trimita unul din copii la munca pentru mai putin de un euro pe zi. Nu am auzit cu totii de copii-muncitori care fabrica poate chiar imbracamintea "de firma" pe care o cumparam din magazine? Si totusi nu s-a pornit un razboi declarat impotriva acestei activitati care umbreste chiar numele de "societate umana".
Sunt oare de invinovatit parintii care din pricina saraciei in care sunt nevoiti sa traiasca isi vad odraslele stingandu-se incet de foame sau din pricina unei boli care ar fi considerata un fleac intr-o tara din U.E? Pot fi aratati cu degetul pentru ca isi pun toate sperantele in faptul ca le ofera copiilor trimisi la acesti predicatori un trai mai bun?
Sa fie de invinovatit chiar predicatorii sau proprietarii fabricilor de imbracaminte, incaltaminte, jucarii ce racoleaza acesti copii? Cei mai multi au crescut intr-o societate care le-a aratat ca daca nu exploatezi, mori. La fel si familia ta. Nu-si permit sa se gandeasca la alti copii decat ai lor. Raspunsul este da, insa cu o precizare dureroasa.
Omenirea e de vina. Oamenii care afla despre asemenea lucruri si nu fac nimic. Care citesc un articol sau urmaresc un reportaj si spun "saracii". Si atat. Este in puterea lor sa actioneze impotriva nedreptatii, chiar stiind ca un act caritabil nu va face nici o diferenta. Ca nu se va schimba nimic poate in soarta unei fetite de 12 ani care zi de zi asambleaza papusi cu care nu se va juca niciodata.
Dar de ce nu incearca? De ce sa nu incepem cu un gest marunt, poate chiar pentru copilul care cerseste zilnic la semafor. Sau cu ajutarea unei O.N.G.
Societatea de azi e caracterizata de egoism. Sa o facem atunci pentru noi. Ca ne vom simti mai bine de sarbatori. Ca ne vom darui un zambet sau un gand bun. Sa o facem pentru orice motiv, numai sa actionam!