Suntem indemnati sa ne purtam responsabil fata de mediu. Dar conceptul pare abstract si greu de pus in practica. Asa ca am incercat, timp de o luna, sa vad cat de greu e sa traiesti ecologic.
Mi-am imaginat, cand am planuit sa traiesc o luna cat mai ecologic, ca va fi o aventura amuzanta, plina de evenimente memorabile. Ca viata va fi grea pentru ca va trebui sa schimb foarte multe din obiceiurile mele de consumator.
Prima saptamana
Eram la un restaurant din centru, cu cativa prieteni. Genul de terasa minuscula, cu mancare stranie. Nu ai gasi salata verde sau friptura cu cartofi prajiti in meniu. Aveau insa steak de vita argentiniana.
Primul lucru la care m-am gandit - cu glas tare - a fost: "Va dati seama ce amprenta de carbon are friptura asta?!". Prietenii mei au inceput sa rada si unul a zis, amintindu-si: "A, tu esti verde!".
De vreo saptamana eram „verde“. Hotarasem sa fac ceva pentru a diminua efectul meu asupra mediului.
Amenajarea recipientelor pentru reciclare a fost primul lucru pe care l-am facut. Intr-unul strang PET-uri si tot felul de ambalaje din plastic, iar in celalalt hartie, cartoane, cutii de lapte si de suc, cataloage, ghiduri de oras – carora le scot mai intai capsele. Apoi le duc la centrele de reciclare. Containerele de colectare care sunt aproape de mine – la o jumatate de statie distanta – deservesc un numar mare de blocuri, practic tot ce e pe arealul a doua statii de metrou, si se umplu destul de repede. Primul se umple cel galben, pentru plastic, pentru ca lumea nu turteste PET-urile, facand astfel loc pentru mai multe.
Multi dintre prietenii mei s-au intrebat ce se intampla cu aceste materiale reciclate odata ce sunt ridicate de firma care le-a instalat. Nu cumva ajung tot la groapa de gunoi de la Glina? In cazul firmei din sectorul 6, Ecorom, m-am interesat pe site-ul lor si am aflat ca le valorifica vanzandu-le unor fabrici ce le transforma in produse noi.
Si un blog
Si un blog ecologist:
http://dacianasarbu.wordpress.com/