Viata pe raft: Dan Lungu

Scriitorul a publicat, la Polirom, romanul Cum sa uiti o femeie – o poveste despre cuplu, dragoste si Dumnezeu.

Cum uiti o femeie?

De fapt, o femeie nu poate fi uitata, dar macar ne putem amagi ca am uitat-o.

Ai vrut sa scrii un roman de dragoste sau asa ti-a iesit?

Dupa doua carti despre comunism, simteam nevoia unei purificari. Am vrut sa scriu despre amintiri si despre cum se transforma ele in cazul unei fracturi biografice de ordin sentimental. Cred ca problema de la care am pornit este cea a gestionarii memoriei in situatii de criza. Nu a iesit chiar ce mi-am propus, dar nu doar autorul alege, ci si cartea, care are propriile legi interioare si constrangeri. A iesit un roman pe jumatate de dragoste si pe jumatate despre dragoste.

Cum va fi primit un roman in care se vorbeste despre iubirea pentru Dumnezeu?

Din punctul de vedere al subiectelor alese, am stofa de sinucigas. Cu mult inainte ca tema comunismului sa fie la moda in literatura, scriam Raiul gainilor. Dupa aceea, nu m-am linistit, am inceput un alt roman despre o batrana care este nostalgica dupa comunism. Cartea urmeaza sa fie tradusa in aproape zece limbi. Ce sa zic, dragostea de Dumnezeu nu e cel mai la moda subiect, dar am mai trecut prin povestea asta.

Ai spus ca unul dintre primii cititori ai romanului a fost un pastor neoprotestant. I-a placut?

Mi-a marturisit ca in timpul lecturii a ras in hohote. La orice ma asteptam, dar numai la asta nu. Incurcate sunt caile Domnului, nu-i asa?

Articol publicat in numarul de mai al revistei Marie Claire
Text: Elena Stancu
Foto: Matei Bejenaru